Fără amintiri

Dai drumul la radio și asculți fără pretenții orice ți se dă.
Dai drumul la televizor, și pentru că nu este nimic inteligent sau măcar interesant de văzut, muți pe canalul cu muzică și te învârți prin casă aruncând câte o privire pe ecran.
Asculți muzică de pe MP3 în încercarea de a învinge o insomnie ce nu te lasă în pace de o vreme. Și apar tot timpul piese și imagini care sigur îți stârnesc o amintire, îți aduc aminte de o senzație pe care ai avut-o în vara aceea...
Primul sărut. Nisip în pantaloni. Gustul de vin spaniol în gură și mirosul aerului sărat mediteranean. Nu te lasă să adormi.
Astfel de lucruri ți se întâmplă mereu, și dacă nu ai nimic mai bun de făcut decât să stai să savurezi aceste momente proustiene, vei observa că la un moment dat devin din ce în ce mai greu de suportat. Te apasă și nu mai scapi. Îți obosesc nervii și nu mai poți. Inspiri briza plină de amintiri grele de digerat. Și parcă ai fi gravidă, te deranjează orice miros, și simți fiecare moleculă de aer necurat cu precizia simțurilor unui lup înfometat. Te închizi în tine și aștepți să apară cineva sau ceva care să te scoată din starea asta de apatie.
Poate apare un salvator.
Eu mi-am găsit unul. Se numește Faithless și, culmea, cu a sa Insomnia, m-a ajutat să adorm în sfârșit. Fără să schimb pătura de o mie de ori, fără să beau apă și să mă duc la toaletă de zece ori, fără să o trezesc pe a mea de cinci ori pe noapte cotrobăind în sertarul cu medicamente. Pur și simplu, pentru că nu-mi aduce aminte de nimic.
E goală și rece. Fără amintiri. Fără exces de bari în atmosferă.
Dar oare cât va dura? Cât mai e până devine și toată faza asta un déjà vu...? Și voi sta din nou în așteptarea unui salvator...